Home
About GoingWare
Contact GoingWare
Professional Resume
GoingWare's Bag of Programming Tricks
Links and Resources
Words to Live By
Notes
Newsletter
Reciprocal Links
Refer GoingWare
Recommended Reading
Press Information

Free Music

Paid Downloads

Band Homepages

Free Sheet Music

Over One Million Served

Musicians:
List your band's website.

English - Românã - Translate

Download The Bomb
by Fitehouse

Latest (10/28/2007):
The Dejunair Project
Palocsay Lester
Kaross
DJ Cassis
blackbird RAUM
Legaldownload
Pyrodice
Cold Warning
Julie Ann Bertram
Beatport
The Crimea
Si Nicholson & Lex Pearce
Mikseri.net
Breck Stewart
Soundtaxi
Bob Ostertag
Ektoplazm Psychedelic Trance
Overclocked Remix
Don't Download This Song
Weird Al Yankovic
Dejunair
Palocsay Lester
NathansPianoMusic.com
Nusic Sound
THE ASCENDENTS
Honc
Xihilisk
David Beard Music Production
Echoik
Gemafreie-Welten.de
Naked in Black
Ruff Bong
UrDJUret
Otherwise Orange
The Music Tracks Library
ArtistServer.com
throwingmusic
Free Kids Music.com
Free iTunes Downloads List
Last.fm
Bell X-1
GoodChimes.com
Klicktrack Music Store
Revolution Sound Records
Jamendo
1001 massivetracks
thebluemask.com
J. Evans Band
milo fungus
Majella Murphy
Dave DeMonki
Tony Marino
Paul G Huffman
Ogg Frog
Revolution Void
Typhoon Ferri
Ghost Notes
Tané
Electric Sister Of Mankind

Does Your Band Offer
Music Downloads?

Goingware logo

Legãturi cãtre Zeci de Mii de Download-uri Legale de Muzicã

By Michael David Crawford
13 Septembrie 2003

Translated by Emanuel Ciprian Miheţ
ciprianmihet[at]gmail[dot]com

Nu trebuie sã te îngrijorezi cã ai putea fi dat în judecatã de cãtre The Recording Industry Association of America (Asociaţia Americanã a Industriei de Înregistrãri) sau arestat de cãtre FBI (Biroul Federal de Investigaţii) dacã descarci muzicã legalã de pe internet. Mulţi muzicieni independenţi care nu au încheiat un contract cu o casã de discuri oferã posibilitatea descãrcării de pe internet a muzicii lor în speranţa cã vor atrage mai mulţi fani. Aici gãsiţi muzicã a unor prieteni de-ai mei, Oliver Brown şi Rick Wallker's Loop.pooL.

Dacã toatã lumea ar începe sã descarce muzicã legalã în loc sã violeze drepturi de autor cu programele care distribuie fişiere pe internet, am scãpa numaidecât de RIAA, pentru cã oamenii ar începe sã cumpere CD-uri direct de la artişti şi sã vadã spectacolele lor în loc sã îmbogãţeascã marile companii producãtoare de muzicã când cumpãrã CD-urile formaţiilor pe care acele companii le-au ales pentru noi ca sã le ascultãm. De asemena, RIAA nu ar avea de ce sã se plângã - aceste download-uri de muzicã nu încalcã drepturile de autor pentru cã artiştii îţi dau permisiunea sã le descarci de pe internet.

Cuprins

Ce Spun Alţii Despre Acest Articol

Cine poate refuza un link cãtre o imensã grãmadã  de alte link-uri cãtre muzicã gratuitã şi legalã (şi, de asemenea, cãtre un articol deosebit despre distribuirea fişierelor pe internet)?
-- ichimunki-ul lui Slashdot pe pagina lui de internet.

Ar trebui sã fie lecturã obligatorie pentru oricine comenteazã viitorul muzicii.
-- Hal C. F. Astell

De Ce Ar Trebui sã Descarci Muzicã Legalã în Schimb

[sus]

Am decis sã scriu acest articol dupã ce o prietenã mi-a spus cu toatã sinceritatea cã banii pe care i-a plãtit ca sã cumpere Kazaa au fost o compensaţie pentru artiştii a cãror muzicã a descărcat-o. Ea nu avea nici o idee cã încalcã drepturile cuiva de autor.

Îmi dau seama cã majoritatea celor care distribuie fişiere în mod peer-to-peer, deşi conştienţi cã încalcã drepturi de autor, nu sunt mai cunoscãtori ca prietena mea. Cât timp am atenţia ta simt cã ar trebui sã explic unele probleme legale şi istorice din jurul conceptului de drepturi de autor, şi sã sugerez cum poţi face legal transferul de fişiere.

Dacã nu crezi cã poţi avea mari probleme din cauza transferului de fişiere cu ajutorul programelor cum sunt Kazaa, Grokster, Morpheus, Madster, eDonkey, Direct Connect, OpenNap, iMesh sau Gnutella, atunci trebuie sã citeşti RIAA Obţine Citaţii Împotriva Distribuitorilor de Fişiere şi Proiect de Lege pentru A Face Distribuirea de Fişiere în Mod Automat O Crimã.

RIAA foloseşte Digital Millenium Copyright Act (Legea Drepturilor de Autor a Mileniului Digital) ca sã forţeze pe furnizorii de servicii de internet sã predea numele distribuitorilor de fişiere. Ei pot sã-ţi determine adresa de internet IP conectându-se cu clientul tãu peer-to-peer prin Internet. Folosind adresa ta de IP şi ora conectãrii tale, furnizorul de servicii de internet poate sã-ţi determine numele. Dacã RIAA te gãseşte în acest mod, te va da în judecatã.

Când eşti inculpat într-un proces civil, nu ai protecţia împotriva auto-încriminãrii pe care Constituţia Statelor Unite o oferã inculpaţilor criminali. Ţi se va cere sã dai o depoziţie, în care partea care te dã în judecatã va putea sã te întrebe orice vrea, în timp ce tu va trebui sã rãspunzi sub jurãmânt. Pe lângã aceasta, prietenii tãi ar putea fi citaţi şi constrânşi sã depunã mãrturii ca şi martori împotriva ta.

În procesele civile existã un procedură numit "descoperire" care îngãduie pãrţii acuzatoare sã foloseascã forţa legii ca sã-ţi cearã sã predai orice dovezi care-ţi sunt cerute de cãtre ei. În special, pot sã-ţi sechestreze calculatorul şi sã examineze harddisk-ul în stilul unei anchete criminale (în aşa fel încât sã descopere chiar şi fişiere pe care le-ai şters), sã citeascã orice jurnale de e-mail pe care le-ai salvat, sã obţinã evidenţele convorbirilor telefonice de la compania telefonicã la care eşti abonat şi sã obţinã fişierele de jurnal de la furnizorul tãu de servicii de internet ca şi, de altfel, orice alte fişiere de jurnal de la orice paginã de internet pe care ai vizitat-o vreodatã.

RIAA nu a avut mult succes când a dat în judecatã pe producãtorii de software care face posibilã distribuţia de fişiere. Unele sisteme, cum este şi Gnutella, sunt atât de descentralizate încât sunt slabe şanse de a gãsi pe cineva care sã poatã fi dat în judecatã. Aşa cã acum ei urmãresc pe utilizatorii individuali - adicã pe tine. Articolul de mai sus spune cã RIAA a obţinut deja citaţii împotriva a 871 de utilizatori de programe pentru schimb de fişiere, şi probabil cã au obţinut mult mai multe pânã la momentul de faţã. Ei cer 150 de mii USD daune de la fiecare utilizator pentru fiecare cântec al cãrui drept de autor l-a încãlcat. Pentru ce vor folosi banii? Pentru a da în judecatã mai mulţi utilizatori individuali, desigur.

Dacã pierzi un asemenea caz, singurul tãu recurs va fi sã declari faliment. Dacã eşti minor, pãrinţii tãi vor trebui sã declare faliment.

În timp ce simpla încãlcare a dreptului de autor este o infracţiune minorã în care singurul recurs al deţinãtorului dreptului de autor este sã te dea în judecatã, infracţiunile deosebite sunt deja acte criminale pentru care autoritãţile care aplicã legea te vor aresta, ancheta şi închide. Îţi aduci aminte de avertizãrile date de FBI pe care le vezi întotdeauna la începutul filmelor de pe casete video? E un lucru comun ca marii piraţi de software sã fie arestaţi. Cei ce fac schimb de fişiere sunt urmãtorii.

Poţi sã eviţi toate aceste probleme bucurându-te de muzica zecilor de mii de artişti talentaţi care oferã download-uri legale ale muzicii lor. Şi poţi sã spui asociaţiei RIAA cã poate sã te pupe în fund.

Cum Vor Câştiga Bani Artiştii?

[sus]

Vei întreba cum sunt capabili muzicienii sã câştige bani dacã oferã muzicã gratuitã pentru download. Rãspunsul simplu este cã ei fac bani cum au fãcut întotdeauna, vânzând înregistrãri, concertând pe viu, şi prin vânzarea de asemenea mãrfuri precum tricouri.

Dacã unii sunt mulţumiţi ascultând doar muzicã descãrcatã de pe internet, mulţi alţii relateazã cã deseori cumpãrã CD-ul unei formaţii dupã ce au ascultat muzica lor descãrcatã de pe internet. Pot sã-mi dau seama uşor cã înregistrãrile pe compact disc sunã mai bine decât majoritatea fişierelor MP3, şi e plãcut sã ai un CD original cu tot cu carcasã şi versuri.

Sunt unii oameni care pledeazã cã muzica ar trebui sã fie disponibilã în mod gratuit pentru a fi distribuitã, şi propun ca muzicienii sã fie susţinuţi prin bacşişuri. E nevoie ca doar de o micã fracţiune din cei care descarcã un anumit cântec sã contribuie cu bacşişuri în aşa fel încât majoritatea artiştilor sã trãiascã confortabil. Protocolul Artistului de Stradã este o metodã propusã pentru a plãti multe genuri de lucrãri, nu doar muzicã. Organizaţia nonprofit musiclink adunã bacşişurile de la fani şi le distribuie muzicienilor cu o foarte micã suprataxã.

Problema de a Gãsi Muzica Cea Mai Bună

[sus]

E dificil sã gãseşti lucrãri care meritã într-adevãr a fi ascultate. Deşi multe formaţii oferã muzicã pe paginile lor de internet, nu existã un mod efectiv de a-ţi da seama dacã este bunã fãrã sã o descarci. Companiile de înregistrãri au menirea (oarecum) legitimã de a alege ce e bun de ce e rãu. Dar putem face şi noi acelaşi lucru cu download-uri legale folosind collaborative filtering, de exemplu descărcând muzica noastră cu iRate radio, pe care-l puteţi gãsi la http://irate.sourceforge.net/:

iRate radio este un player/downloader de mp3-uri, în mod client/server şi foloseşte collaborative filtering. Serverul iRate are o numeroasã bazã de date. Tu punctezi fiecare cântec şi programul foloseşte apecierile tale şi cele ale altor oameni pentru a ghici ce-ţi place. Melodiile sunt descãrcate de pe pagini de internet care îngãduie donwload-uri gratuite de muzicã.

Din iulie 2003, server-ul iRATE conţine 46.000 de cântece înscrise.

iRATE radio screenshot

Felul în care funcţioneazã iRATE constã în descãrcarea câtorva melodii aleatoare la început. Le descarcã direct de pe website-urile artiştilor dupã ce le gãseşte în baza lui de date. (Autorul programului iRATE are grijã sã înscrie doar download-uri legale.) Dupã ce asculţi şi punctezi cântecele, scorurile tale sunt trimise serverului care foloseşte analize statistice ca sã coreleze aprecierile tale cu ale altor utilizatori. Dacã ne place acelaşi fel de muzicã, atunci iRATE îţi va trimite toate melodiile care-mi plac şi mie. Invers, dacã-ţi displace muzica mea, iRATE nu îţi va trimite ce îmi place mie.

Un lucru drãguţ la iRATE este cã poţi sã-l setezi sã descarce muzicã continuu în timp ce redã muzicã, în aşa fel încât ai întotdeauna muzicã proaspãtã fãrã sã fie nevoie sã o vânezi. Trebuie doar sã apeşi un buton din vreme în vreme ca sã punctezi cântecele noi.

iRATE radie e un program multi-platformã, cu clienţi compilaţi în sistemele de operare aferente, care în prezent sunt limitate la Windows şi Linux. Existã un client Java WebStart care funcţioneazã în Mac OS X şi posibil în alte platforme care suportã Java.

Muzica pe care iRATE o descarcã pe harddiskul tãu va suna din ce în ce mai bine pe mãsurã ce foloseşti mai mult programul. Analiza statisticã a programului iRATE e mai eficientã când mai mulţi oameni îl folosesc, aşa cã spune-le tuturor prietenilor tãi.

iRATE radio este un proiect tânãr care primeşte cu bucurie contribuţii din partea programatorilor în Java. Efectiv oricine poate ajuta în mod semnificativ testând versiunile beta şi apoi reportând erori. Oameni talentaţi în domeniul grafic se pot bucura de participarea în competiţia de imagine a proiectului iRATE.

Website-uri în Favoarea Download-urilor Legale

[sus]

Existã un numãr de servici de gãzduire de muzicã care permit unei persoane sã gãseascã multe download-uri gratuite toate în acelaşi loc. Fi conştient totuşi de urmãtorul lucru: simplul fapt cã un website oferã un fişier pentru download nu înseamnã în mod automat cã fişierul este licenţiat pentru distribuţie.

Probabil cã cel mai bun site pentru download-ul de fişiere MP3 este MP3.com. Cautã mai ales în indexul lor de genuri. Apasã link-ul. Vei fi cãt se poate de uluit de numãrul genurilor existente.

Din pãcate navigarea prin site-ul MP3.com este extrem de greoaie, iar sistemul de redare a cântecelor direct de pe internet este defectuos - nu pot sã-l fac sã meargã nici în Explorer, nici în Mozilla. Pentru a lua un MP3 trebuie sã-l descarci mai întâi pe harddiskul tãu şi  sã te înregistrezi, ceea ce sunt sigur cã va avea ca rezultat email-uri nedorite. Pot să-ţi sugerez sã faci rost de o adresã de e-mail dispensabilã de la spamgourmet?

Open Directory Project are indexuri de Trupe şi Artişti, şi de Stiluri muzicale. Nu toţi artiştii oferã muzicã pentru download, dar cei de pe acest site spun că au pe listă 48.000 de artişti şi îmi imaginez cã mulţi dintre ei oferã download-uri.

Directorul Narcopop al Muzicienilor Independenţi înşiruie paginile de internet ale multor artişti şi oferã mostre pentru ascultat.

Sunt site-uri mai bune pentru stocarea MP3-urilor decât MP3.com. Unele îţi permit sã cumperi CD-ul formaţiei de pe aceeaşi paginã de unde descarci MP3-ul. Printre ele sunt:

Dacã şti alte site-uri pe care ar trebui sã le pun aici, te rog sã mã anunţi prin e-mail la legaldownloads@gmail.com. Folosesc link-uri reciproce la sfârşitul articolului de faţã cãtre fiecare din paginile de internet ale artiştilor - dacã oferi download cu muzicã proprie, eu voi pune aici o legãturã cãtre site-ul tãu dacã pui la tine o legãturã cãtre articolul de aici.

Dacã preferi fişierele Ogg Vorbis de mai mare calitate, mai rapid de descãrcat şi nebrevetate, le poţi gãsi în acest format pe mai multe pagini aici. Din Ogg Vorbis General FAQ:

Ogg Vorbis este un format audio de compresie nou. Este aproximativ comparabil cu alte formate folosite pentru a depozita şi a reda muzicã digitalã, cum sunt MP3, VQF, AAC, şi alte formate audio digitale. Este diferit de celelalte formate pentru cã este complet gratuit, deschis şi nebrevetat.

(Formatul Ogg Vorbis a fost creat pentru cã proprietarii brevetului MP3 interzic crearea şi distribuţia programelor cu sursã deschisã care comprimã în format MP3.)

Playerele Ogg Vorbis sunt disponibile pentru multe platforme - WinAmp le redã în Windows. VLC Media Player este un player multi-platformã care merge în Windows, Linux, BeOS, BSD, QNX, Solaris şi Mac OS X. iTunes poate reda acum formatul Ogg pe Mac OS X. Sunt player-e şi codificatoare open-source în Linux, chiar şi un decodor fixed-point open-source numit Tremor pentru aplicaţii embedded. De asemenea la aplicaţiile de acest gen existã şi un model electronic pentru un chip decodor Ogg Vorbis cu consum mic de energie, iar în curând ne putem aştepta la playere Ogg Vorbis portabile şi ieftine.

Mai sunt şi aplicaţii peer-to-peer care distribuie muzicã legalã. Unele folosesc semnãturi digitale ca sã asigure legitimitatea fişierelor. Vezi Furthur Network şi konspire[2b]. Monotonik oferã BitTorrents: fişiere zip care conţin între 60 şi 100 de MP3-uri laolaltã, şi sunt disponibile aici. Trebuie sã instalezi clientul BitTorrent pentru a le descãrca.

Din nefericire, muzicienii sunt de obicei nu foarte buni designeri web, astfel încât navigarea greoaie este un obstacol semnificativ pentru servirea muzicii direct de pe website-urile artiştilor. Dacã eşti muzician şi vrei sã şti cum poţi sã îmbunãtãţeşti designul paginii tale pentru ca mai multe persoane sã descarce muzica ta, te rog citeşte articolul meu Dacã Muzicienii Independenţi Ar Vrea sã-Şi Facă Muzica Auzită....

Servicii pe Bazã de Abonament Plãtit

[sus]

La început aveam reţineri chiar şi de la a menţiona serviciile pe bazã de abonament, nu atât pentru cã nu sunt de acord cu a plãti pentru muzicã, ci din cauza problemelor administrãrii drepturilor digitale (DRM), sau protecţia împotriva copierii. Consider cã DRM (Digital Rights Management) este o pacoste cel mai bine de evitat, şi nu aş vrea sã contribui la problemã îndemnând pe cineva sã se folosească de serviciile care utilizează DRM.

Cu toate acestea, existã şi servicii pe bazã de abonament care nu folosesc DRM, şi mai sunt şi cele în care DRM nu este o povară. Un avantaj al acestor servicii este faptul cã poţi obţine muzicã de la artişti care nu o oferã pe gratis, aşa cã probabil vei face rost de muzica unor formaţii mai cunoscute decât cele care oferã muzicã complet gratuitã.

Un cititor numit Hal C. F. Astell a recenzat ciornele mele şi a ţinut neapãrat sã menţionez EMusic. Fişierele pe care le oferă EMusic sunt fişiere MP3 standard, fãrã nici un fel de protecţie împotriva copierii. Poţi sã le copiezi pe orice calculator sau player MP3, sã le inscripţionezi pe orice CD şi sã faci copii de rezervã fãrã frica de a pierde o anume cheie de autorizaţie.

EMusic are de asemenea un consiliu de discuţii foarte activ. Am înţeles cã este o comunitate din care e bine a face parte.

Dacã foloseşti un serviciu pe bazã de abonament care face uz de administraţia drepturilor digitale, ar fi indicat sã alegi unul care prezintã urmãtoarele capacitãţi ca un minim:

Aceste facilitãţi ar trebui sã fie accesibile simultan; multe sisteme de administraţie a drepturilor digitale transferã cheia de autorizaţie în timp ce se face mutarea fişierelor muzicale de la un dispozitiv la altul. De exemplu, muzica proprie nu se poate reda simultan de pe calculatorul personal şi de pe playerul portabil.

Singurul serviciu de bazã de abonament care foloseşte DRM şi satisface o parte semnificativã a acestor criterii este iTunes Music Store de la firma Apple.

În prezent serviciul este disponibil doar rezidenţilor Statelor Unite care folosesc calculatoare Macintosh, dar se aşteaptã ca în cele din urmã sã fie oferit mai rãspândit, şi sã fie disponibil şi pentru Windows.

Administraţia drepturilor digitale pe care o foloseşte iTunes este uneori adresatã ca şi "soft DRM" ca sã indice faptul cã majoritatea utilizatorilor nu obiecteazã prezenţei sale. Pânã la trei calculatoare pot fi folosite pentru a reda muzicã pe lângã un player portabil Apple iPod, şi pot fi inscripţionate CD-uri audio standard.

Magazinul de muzicã iTunes a fãcut treabã bunã pânã acum. Utilizatorii îl laudã, iar un numãr mare de download-uri au fost cumpãrate în timpul scurt de când şi-a început activitatea online. Formatul audio AAC folosit de iTunes este mai compact şi sunã mai bine decât MP3. Magazinul de muzicã iTunes are şansele unui succes de duratã.

Totuşi, iTunes nu rezolvã problema artiştilor care primesc foarte puţin din banii câştigaţi prin comercializarea muzicii lor.

Sevicii în competiţie care se bazeazã pe o protecţie împotriva copierii mult mai strictã nu au avut la fel de mult succes. Lansarea lui BuyMusic a fost un dezastru în mare parte datorat modului în care DRM împiedica ascultarea nestânjenitã a muzicii proprii.

În timp ce marile case de discuri au fost criticate pentru cã au eşuat sã foloseascã oportunitatea valoroasã de marketing prezentatã de Internet şi formatul audio MP3, acestea fac paşi mici în momentul de faţã spre vânzarea de muzicã prin internet doritã de fani. Casele de discuri ar trebui aplaudate pentru asta.

Dacã mãrcile de muzicã sunt criticate pentru cã folosesc protecţie împotriva copierii, ar trebui sã fim încurajaţi de istoria timpurie a calculatoarelor personale şi a industriei de soft.

La un moment dat protecţia pentru unele programe era destul de severã, printre modalitãţi fiind perforarea dischetelor cu gãuri de laser sau aplicaţii care puteau fi executate doar de pe dischete bootabile procurate de la autor. Însã în cele din urmã protecţia programelor a scãzut în importanţã deoarece cumpãrãtorii de software pur şi simplu fãceau rost de produse neprotejate, în competiţie cu cele protejate, în loc sã aibã de a face cu produse protejate. Pentru multe produse compromisul a fost sã cearã un simplu numãr de licenţã.

"Soft DRM" folosit de iTunes Music Store este un compromis asemãnãtor. Ne putem aştepta de la casele de discuri sã experimenteze cu servicii pe bazã de abonament care fac uz de o varietate de tehnici de protecţie împotriva copierii pânã când se gãseşte una care sã fie profitabilã industriei de muzicã, dar şi pe placul cumpãrãtorului.

Schimbã Legea

[sus]

Şaizeci de milioane de americani folosesc aplicaţii peer-to-peer pentru a face schimb de fişiere. Sunt mai mulţi oameni decât cei care au votat pentru George Bush. Dacã lucrãm împreunã, putem zgâlţâi guvernul atât de tare încât distribuirea de muzicã - muzica oricui - sã nu mai fie ilegalã.

Multe, mult mai multe milioane de oameni schimbã şi distribuie muzicã în jurul lumii - dacã ţara ta e democraticã, şi tu poţi sã schimbi legile tale. Dacã ţara ta nu este democraticã, pot sã-mi dau seama destul de bine în ce situaţie eşti. Dar dacã ai curaj, schimbarea politicã este posibilã, deşi mai costisitoare, totuşi ea meritã a fi înfãptuitã din motive mult mai semnificative decât legalitatea schimbului de muzicã.

Dacã nu crezi cã se poate întâmpla, ia în considerare comentariul Ilegal devine legal dacã TU îl schimbi al utilizatorului Slashdot numit Quizo69, în care el evidenţiazã cã deşi cândva era ilegal sã fi homosexual pe teritoriul Statelor Unite, comunitatea homosexualilor s-a mobilizat pentru a se împotrivi legilor referitoare la sodomie. Prin eforturile lor, stat dupã stat şi-a abrogat legile pânã când Curtea Supremã a Statelor Unite a hotãrât recent cã legile referitoare la sodomie sunt neconstituţionale.

Dacã comunitatea homosexualilor poate lupta împotriva a milenii de urã pânã când reuşesc sã trãiascã fãrã frica de încriminare, şi tu poţi rãsturna legile drepturilor de autor. Dacã nu crezi cã ai puterea politicã necesarã, gândeşte-te cã nu sunt atât de multe persoane homosexuale în Statele Unite pe cât sunt persoane care fac schimb de fişiere.

În Statele Unite drepturile de autor nu sunt drepturi constituţionale ca şi libertatea de exprimare. Constituţia acordã Congresului puterea de a crea dreturile de autor, dar nu îi cere sã facã aşa ceva. Din Articolul I, Secţiunea 8 a Constituţiei Statelor Unite ale Americii:

Congresul are puterea sã... promoveze progresul ştiinţei şi al artelor folositoare, prin asigurarea pe perioade limitate a drepturilor exclusive ale autorilor şi ale inventatorilor asupra respectivelor lucrãri şi descoperiri;

Nici o formã de "proprietate intelectualã", inclusiv brevetele, secretele de meserie şi mãrcile nu sunt "drepturi naturale". Conceptul de proprietate intelectualã nu a existat în istorie decât de foarte puţin timp. (În timp ce secretele meşteşugului au existat în istorie, ele au dobândit protecţie legalã doar în perioada recentã.)

Pãrinţii noştrii fondatori nu au acordat Congresului permisiunea de a legaliza drepturile de autor pentru cã ar fi simţit cã sunt vreun fel de drepturi naturale. Eu au acordat permisiune pentru cã au crezut cã ar fi un lucru folositor pentru a stimula economia unei naţiuni tinere: "Pentru a promova progresul ştiinţei şi a artelor folositoare". Drepturile de autor şi brevetele încurajeazã autori, artişti sau inventatori sã-şi publice deschis lucrãrile lor, oferindu-le un monopol temporar. În schimbul acestei concesii de monopol, lucrarea merge în mod normal în domeniul public, pentru ca toţi sã beneficieze prin copierea ei. Permiteţi-mi sã explicitez:

Scopul atât al drepturilor de autor, cât şi a brevetelor este sã avantajeze autorii şi inventatorii care publicã lucrãrile lor, muzica lor şi invenţiile lor, în loc sã le ţinã secrete.

Dar asta nu este situaţia actualã. Pentru cã drepturile de autor pentru Mickey Mouse expirã în 2004, Walt Disney a fãcut lobby în Congres (cu ajutorul prodigioaselor "donaţii" pentru campaniile electorale) ca sã fie promulgatã Legea Sonny Bono de Prelungire a Termenului pentru Copyright, care mãreşte termenul drepturilor de autor la nouãzeci şi cinci de ani, nu doar pentru lucrãri noi, ci şi pentru lucrãri care au fost brevetate înainte de promulgarea legii. Legea se aplica chiar şi lucrãrilor care urmau sã treacã în domeniul public, aşa încât Congresul a venit în ajutorul lui Disney ca sã-l ţină în siguranţă pe Willie, Vaporul cu Aburi.

(Dacã vreunul din desenele animate Mickey Mouse ar fi ajuns vreodatã în domeniul public, acest lucru nu ar fi diluat marca Disney, dar ar fi fãcut posibil ca alţii sã foloseascã de Micky Mouse în moduri prin care nu ar fi diluat marca.)

Cu prezentul termen de nouãzeci şi cinci de ani, nu te poţi aştepta sã trãieşti sã vezi cum o lucrare cu drepturi de autor create azi trece în domeniul public. Creatorii lucrãrilor cu drepturi de autor nu îşi respectã partea lor de înţelegere oferitã de fãuritorii constituţiei. Pentru cã termenul drepturilor de autor a fost extins chiar şi pentru acele lucrãri ale cãror drepturi de autor erau aproape de expirare, nici o persoanã rezonabilã nu poate considera cã cerinţa acordãrii drepturilor pe "perioade limitate de timp" a fost respectatã de Congres.

Un tânãr profesor de drept, excepţional, pe nume Lawrence Lessig, care are o înţelegere a problemelor tehnologice destul de neobişnuitã pentru un avocat, a condus un caz care urmãrea sã rãstoarne legea Sonny Bono. Mult urmãritul caz Eldred v. Ashcroft a ajuns repede la Curtea Supremã. Totuşi, într-o uimitoare respingere a principiilor constituţiei, Curtea a hotãrât împotriva lui Lessig. Citeşte opinia Curţii. (Opiniile Curţii Supreme sunt deseori surprinzãtor de lizibile pentru nişte documente legale - meritã sã arunci o privire.)

Naşpa, nu-i aşa? Ce poţi sã faci tu? Ei bine, permite-mi sã-ţi spun:

Vorbeşte Deschis
[sus]

Peniţa e mai puternicã decât sabia. -- Edward Bulwer-Lytton

Dacã se întâmplã ceva ce crezi cã nu e drept, ar trebui sã spui ceva despre asta. Spune oricui te va asculta, şi oriunde vei fi lãsat sã vorbeşti sau sã scri. Fã tot ce poţi ca sã spui cât mai bine şi mai convingãtor posibil. Ajutã sã spui ce gândeşti în mod repetat, accentuând mesajul de fiecare datã.

Antrenament, antrenament, antrenament: grecul antic Demostene avea un defect în vorbire care îl împiedica sã vorbeascã convingãtor. Ca sã învingã defectul, el s-a dus pe plajã, şi-a pus pietre în gurã şi a început sã-şi strige discursurile cãtre valurile care vuiau pânã când a putut fi înţeles.

Crezi cã am scris bine articolul? Doar nu crezi cã m-am aşezat odatã şi pur şi simplu l-am scris? Nu, am investit timp şi efort în el. La început mesajul meu a evoluat dintr-o serie de comentarii Slashdot şi weblog, şi dupã ce a început sã se formeze ca o idee în mintea mea, am stat jos şi am scris prima ciornã, am postat-o pe pagina mea de internet, şi apoi am cerut ajutor. Dupã ce am revizut-o, am cerut ajutor din nou. A fost nevoie de timp, multã muncã, şi multe revizii ca sã scriu articolul acesta atât de bine. Asta este ce trebuie sã faci şi tu dacã vrei sã vorbeşti sau sã scri într-un mod convingãtor.

Poţi gãsi puncte de discuţie ajutãtoare printre cele ale câştigãtorilor concursului WIPOUT de contra-eseuri despre proprietatea intelectuală, care a fost ţinut ca rãspuns la un concurs de eseuri al World Intellectual Property Organization (Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale), acesta din urmã punând urmãtoarea întrebare: "Ce înseamnã proprietatea intelectualã pentru tine în viaţa ta de zi cu zi?" Pagina câştigãtorilor WIPOUT afişa:

aspectul competitiv al concursului nostru a fost întotdeauna secundar scopului de a oferi o platformã pentru vocile care nu sunt de acord cu expansiunea constantă a protecţiei Proprietăţii Intelectuale: acestor voci le este oferitã foarte rar oportunitatea de a vorbi.

Citeşte articolul lui Robert Nagle care spune de ce poate fi distribuitã muzica. Gãseşti acolo sfaturi despre cum poţi distribui muzicã.

Vor fi vremuri când discursul tãu nu este binevenit, când ţi-e ruşine de ce ai de spus, sau când ai de fãcut faţã unor consecinţe neplãcute pentru cã l-ai rostit. Pentru a-ţi da curaj, te rog sã citeşti aceste cuvinte de cãpãtâi: discursul lui John J. Chapman, Make a Bonfire of Your Reputations. Cuvintele lui sunã astãzi la fel de puternic ca şi acum o sutã de ani.

Voteazã
[sus]

Dacã eşti atât de convins cã votul tãu nu conteazã încât nici nu mai votezi, atunci ai şi pierdut. Doar atunci când nu îl foloseşti, votul tãu nu conteazã. Ar trebui sã fi conştient cã o strategie folositã des de cãtre candidaţi este aceea prin care ei conving suporterii oponenţilor cã voturile lor sunt fãrã rost, astfel încât aceştia din urmă nu se mai deranjează deloc sã meargã la vot. Sã-i ţinã pe alegãtori acasã este unul din obiectivele reclamelor negative de campanie.

Dacã nu sunt capabil sã te conving sã votezi, poate îl întrebi pe Al Gore de ce crede el cã votul tãu conteazã.

Sigur cã trebuie sã ai vârsta legalã pentru a vota. Totuşi, oricine poate face alte lucruri din cele înşirate aici.

Scrie Reprezentanţilor Tãi Aleşi
[sus]

Legislatorii tãi chiar dau atenţie scrisorilor pe care le primesc. Sunt sigur cã dacã toţi cei şaizeci de milioane de americani, distribuitori de fişiere, ar scrie câte o scrisoare cãtre fiecare din senatorii lor, camera reprezentanţilor şi preşedinte, şi ar scoate în evidenţã faptul cã votul lor depinde de ceea ce fac în legãturã cu schimbul de fişiere şi drepturile de autor, cursuri substanţiale de acţiune ar fi urmate.

Nu vã deranjaţi sã le trimiteţi e-mail-uri. Toţi primesc atât de multe mesaje nedorite încât au încetat de mult sã mai dea atenţie e-mail-ului. Dacã nu vrei sã le scrii, poţi sã-i suni pe telefon sau sã le trimiţi un fax, dar politicienii dau mai multã atenţie scrisorilor primite prin poşta tradiţionalã pentru cã alegãtorii investesc timp în scrierea lor.

Locuitorii Statelor Unite pot gãsi adresele deputaţilor lor la Congress.org.

În sezonul alegerilor, mai scrie şi cãtre fiecare din candidaţii care concureazã sã te reprezinte pentru a le explica cum pot sã-ţi câştige votul.


[sus]

Politicienilor care sunt împotriva intereselor corporatiste puternice le este greu sã adune bani pentru plata cheltuielilor de publicitate şi cãlãtorie necesare pentru a le spune alegãtorilor mesajul lor. Dacã nu ai banii de dat pe care îi are, sã zicem, Disney, sunteţi mai mulţi decât sunt mari corporaţii. Şi dacã toţi cei şaizeci de milioane de americani, distribuitori de fişiere, ar dona fiecare preţul unui compact disc unui politician, şi ar include o scrisoare de însoţire care sã explice de ce a donat banii, Congresul ar putea deveni în mod considerabil mai puţin sensibil faţã de corporaţii.

Sprijineşte Reforma Finanţãrii Campaniilor
[sus]

Dupã ce ai terminat de redactat scrisorile cãtre creaturile din Congres despre schimbul de fişiere, scrie încã o scrisoare în care sã-i îndemni puternic sã sprijineascã reforma finanţãrii campaniilor.

Motivul pentru care Congresul e la degetul mic al intereselor corporatiste puternice de care am amintit mai sus este cã acele corporaţii îi plãtesc pe politicieni. Permite-mi sã fiu direct - nu existã alt cuvânt pentru ceea ce fac decât mitã, şi nu-i lãsa pe reprezentanţii tãi sã pretindã cã nu iau mitã dacã acceptã donaţii pentru campanie din partea corporaţiilor. Ca şi dovadã, ia în considerare cã multe corporaţii doneazã cantitãţi comparabile de bani atât Partidului Republican, cât şi Partidului Democrat. Corporaţiile nu fac acest lucru ca sã afecteze rezultatul alegerilor. Ele fac aceasta pentru a se asigura cã ambele partide, indiferent de cine câştigã orice alegeri, reprezintã interesele de afaceri.

Personal, gãsesc de neconceput cum corporaţiilor le este permis din capul locului sã facã donaţii pentru campanii electorale. Nimeni în afarã de persoana individualã, naturalã nu are voie sã facã aşa ceva.

Rãdãcina acestei probleme se gãseşte într-un precedent legal stabilit care face dintr-o corporaţie echivalentul legal al unei persoane, astfel încât corporaţiile, şi nu doar oamenii care lucreazã pentru sau investesc în ele, primesc aceleaşi drepturi constituţionale ca şi fiinţele umane. Cred cã ameninţarea pe care corporaţiile o prezintã pentru democraţia noastrã fragilã ar putea fi eliminatã adãugând un amendament la constituţia noastrã de genul celui ce urmeazã:

Corporaţia nu este o persoanã. Nimeni decât o persoanã naturalã nu poate dona bani unui candidat politic, partid politic sau oficial ales.

Multe din probleme dificile cu care se confruntã ţara noastrã ar fi rezolvate prin eliminarea influenţei politice a corporaţiilor. Dacã puterii corporaţiilor îi este permis sã creascã nestãpânit, ameniţarea pentru naţiunea noastrã va fi într-o bunã zi la fel de mare cum a fost în zilele Rãzboiului Civil.

Alãturã-te la Electronic Frontier Foundation
[sus]

EFF este organizaţia de cãpãtâi a naţiunii noastre care are ca obiect de activitate drepturile civile în cadrul legilor asupra tehnologiei. Au fost în fruntea bãtãliilor legale pentru a declara Digital Millenium Copyright Act neconstituţional, pentru a declara codul sursã al programelor ca fiind liberã exprimare protejatã de constituţie, şi pentru a menţine dreptul de a fi anonim. Au fost instrumentali în legalizarea exportului de software criptografic din Statele Unite în alte ţãri.

De asemenea mai lucreazã pentru a apãra atât distribuitorii, cât şi utilizatorii de programe peer-to-peer filesharing (schimb de fişiere de la utilizator la utilizator) de procesele intentate de RIAA, dupã cum poţi vedea în campania lor Let the Music Play. De exemplu, au apãrat cu succes Streamcast de procesul intentat de RIAA împotriva lor pentru publicarea lui Morpheus.

Dacã nu faci altceva, alãturã-te la EFF. Costã mulţi bani ca sã lupţi într-un proces. Ei au nevoie de ajutorul tãu ca sã o facã.

Afirm cu tãrie cã meritã sã te alãturi la EFF chiar dacã nu trãieşti în Statele Unite, pentru simplul motiv cã va ajuta sã opreascã Statele Unite de la a mai presa alte ţări spre adoptarea de legi imprudente cum sunt extensia termenelor drepturilor de autor, brevetele pentru software sau adoptarea propriilor versiuni a Digital Millenium Copyright Act.

Practicã Nesupunerea Civilã
[sus]

În a lui Scrisoare din Închisoarea Birmingham, Martin Luther King a spus:

nesupunerea faţã de legile nedrepte e o responsabilitate moralã.

King a practicat nesupunerea civilã pentru a da asemenea drepturi civile precum dreptul la vot americanilor negri. Mahatma Gandhi a practicat nesupunerea civilã pentru a elibera ţara sa de sub stãpânirea colonialã britanicã şi a întemeiat naţiunea modernã India.

Nesupunerea civilă înseamnã refuzul nonviolent de supunere faţã de lege. În timp ce King şi Gandhi au reuşit sã instige la revoluţie, au fãcut acest lucru fãrã sã tragã vreun foc de armã. King a spus, "Nonviolenţa nu este pasivitate sterilã, ci o forţã moralã puternicã care rezultã în transformare socialã."

Nesupunerea civilã serveşte mai multor scopuri:

Pentru cã orice proteste sunt nonviolente, ferocitatea reacţiei negative din partea statului şi a corporaţiilor împotriva protestatarilor paşnici va determina în cele din urmã pe opresori sã cedeze cerinţelor protestatarilor, şi aceasta din cauza ruşinii. Aşa cã este important ca protestatarii sã aibã o ţinutã moralã incontestabilã.

Nesupunerea civilã este importantã în special în Statele Unite (şi ţãri cu sisteme legale similare) deoarece Curtea Supremã nu oferã opinii consultative. Adicã nu poţi pur şi simplu sã ceri Curţii sã desfiinţeze o lege nedreaptã. În loc, trebuie efectiv sã încalci legea, sã fi arestat sau dat în judecat pentru crima ta, apoi sã te aperi în tribunal pânã când apelurile tale ajung la Curtea Supremã. Dacã poţi sã convingi Curtea cã legea este neconstituţionalã, legea va fi desfiinţatã.

E o strategie riscantã - ai putea pierde, şi ai petrece ani în închisoare. Indiscutabil vei petrece ani luptând în procese legale scumpe şi istovitoare. Dar recompensa este destul de valoroasã - nici Congresul, nici Preşedintele nu poate anula deciziile Curţii Supreme. Curtea poate sã inverseze, dar acest lucru este foarte rar.

Un alt scop cãruia îi serveşte nesupunerea civilã este de a face societatea atât de neguvernabilã încât autoritãţile trebuie sã restabileascã ordinea. Acesta a fost cazul cu Rãzboiul din Vietnam, unde asemenea acte de nesupunere civilã precum panouri arzãtoare şi proteste masive de stradã au galvanizat opoziţia publicã faţã de rãzboi atât de mult încât Guvernul Statelor Unite a fost forţat în final sã se retragã.

Nu spun cã dacã crezi cã legea e naşpa, ar trebui sã foloseşti p2p ca sã poţi sã faci rost de nişte melodii gratuite. Ceea ce spun e cã dacã simţi cã legea e atât de nedreaptã cã ai risca libertatea ta ca sã o schimbi, atunci distribuie fişiere şi fi pregãtit sã-ţi duci lupta fãcând faţã consecinţelor. Invitã RIAA la uşa ta.

Actele individuale de nesupunere civilã nu trebuie sã fie violãri ale legii care petrec ani de zile învârtindu-se prin tribunale. Proteste simple de stradã sunt de ajuns. De exemplu, ai putea sã trimiţi un e-mail la zece mii din prietenii tãi mai apropiaţi şi sã-i rogi sã te întâlneascã la sediul unei mari companii de muzicã. Sau ai putea sã rogi un milion dintre prietenii tãi buni sã mãrşãluiascã spre Washington cu tine, sau spre capitala altei ţãri.

Când poliţia te aresteazã pentru blocarea traficului, sau pentru adunare fãrã permis, nu te împotrivi - acest lucru ar fi violent. În schimb, rezistã nonviolent, lãsând corpul tãu sã fie moale, astfel încât sã fie nevoiţi sã te tragã ca pe un sac de cartofi. Zece mii de protestatari nonviolenţi traşi la o parte vor atrage în mod sigur atenţia spre cauza lor, sau cel puţin vor face oraşul lor de necontrolat peste zi.

Ar fi folositor mai ales sã instalezi un Punct de Acces 802.11 Wireless în reţeaua ta aşa încât oricine din vecinãtatea ta sã poatã face schimb de fişiere în anonimitate totalã.

Unii au sugerat cã este nepotrivit sã invoc memoria lui Martin Luther King în apãrarea schimbului de fişiere peer-to-peer. Ei argumenteazã rezonabil cã nu se poate compara o luptã pe viaţã şi pe moarte pentru drepturi umane de bazã cu un efort pentru procurarea muzicii fãrã nevoia de a plãti pentru ea.

Scopul meu nu este doar de a face pe oameni capabili sã asculte pe gratis, ci sã înrolez ajutorul unui grup de oameni care au fost pânã acum inactivi din punct de vedere politic, dar care sunt potenţial foarte puternici din cauza numãrului lor considerabil. Simt cã împuternicirea politicã a distribuitorilor de fişiere va rezolva şi alte probleme mai semnificative.

Cum am mai spus anterior, simt cã puterea politicã impresionantã posedatã de marile corporaţii este cea mai mare provocare a naţiunii mele. Cred cã este corect sã spun cã Statele Unite nu mai este o democraţie, cel puţin nu în mod eficace. Abilitatea corporaţiilor şi a celor fabulos de bogaţi de a cumpãra favoarea politicienilor, şi abilitatea politicienilor de a modela opinia publicã cu reclame plãtite de donaţiile respective concentrazã puterea politicã a naţiunii mele în mâinile a foarte puţini oameni - foarte puţini nealeşi, în majoritate obscuri.

În plus, în Statele Unite media de ştiri este deţinutã în primul rând de câteva corporaţii mari care au demonstrat pânã acum o slabã pretenţie la raporturi nepãrtinitoare. Reportajele despre orice eveniment sunt aruncate într-o luminã care este favorabilã corporaţiilor, în timp ce ştirile care nu srpijinesc interesul corporatist nu sunt reportate deloc.

Reforma sau chiar eliminarea drepturilor de autor e un prim pas eficace spre returnarea puterii în mâinile alegãtorului de rând. Câtã putere politicã ar mai avea AOL Time Warner sau Disney dacã nu ar mai exista nici o bazã legalã pentru proprietatea intelectualã?

În Renegade Networks - The Grapevine Manifesto (aprox. Manifestul Neoficial), Stephen Blackheath argumenteazã cã puterea corporaţiilor de azi se trage nu din capacitatea lor de a fabrica produse folositoare, ci din proprietatea lor intelectualã:

În esenţa ei problema este urmãtoarea: ceea ce deţin ei este o grãmadã mare de proprietate intelectualã, şi o stivã de bani pânã în tavan cu care sã o apere. Bani gheaţã + proprietatea numelui de marcã + proprietatea tehnologiei = Putere.

Faptul cã oamenii nu mor deja pe strãzi în lupta împotriva corporaţiilor şi a proprietãţii lor intelectuale nu este pentru cã lupta nu ar fi una pentru care sã merite sã se moarã, ci pentru cã oamenii încã nu s-au trezit cã este o problemã.

A practica nesupunerea civilã nu este o alegere de luat fãrã seriozitate. Odatã cu ea aduce riscuri extraordinare. De asemenea şi recompense extraordinare: sunt lucruri care te bagã în cãrţile istorice. Dar în timp ce King şi Gandhi vor fi veneraţi ca şi campioni ai pãcii şi justiţiei, amândoi au avut aceeaşi soartã groaznicã: asasinat.

Ar Trebui Drepturile de Autor Măcar sã Existe?

[sus]

Sunt mulţi oameni - printre care demn de menţionat este Richard Stallman de la Free Software Foundation - care recunosc beneficiul principal al calculatoarelor în faptul cã ele fac capabilã copierea informaţiei digitale într-o manierã complet fidelã şi fãrã cost semnificativ. Ei recunosc cã asemenea mod de a copia, lucru care nu a fost posibil înainte de inventarea calculatoarelor, este de un folos potenţial pentru societate atât de mare încât întrece în greutate orice beneficiu care ar proveni din legalizarea drepturilor de autor de cãtre pãrinţii noştrii fondatori pentru a "promova progresul ştiinţei şi al artelor folositoare".

Stallman (sau RMS dupã cum preferã el sã fie chemat) este un programator cu mãiestrie, şi a început efortul lui pentru eliminarea drepturilor de autor (copyright) cu întoarcerea acestora cu capul în jos prin crearea "copyleft"-ului - licenţe de software care nu numai cã permit copierea, ci o şi solicită. Cea mai cunoscutã licenţã de genul copyleft este GNU General Public License. GPL este licenţa folositã pentru sistemul de operare Linux şi multe din programele care ruleazã pe acesta.

Stallman numeşte softwareul cu copyleft Software Liber. "Free" (din "Free Software") are sensul de "libertate", şi nu "fãrã şarjã monetarã". O problemã nefericitã cu limba englezã este aceea cã noi folosim cuvântul "free" pentru reprezentarea a douã concepte distincte. Limba spaniolã nu are aceastã problemã, unde "Free Software" este tradus ca şi "Software Libre" mai degrabã decât "software gratis".

Existã licenţe "Free Documentation" de asemenea şi pentru scriere, de exemplu, GNU Free Documentation License.

Stallman a fost o voce singuraticã care striga în deşert când a publicat GNU Manifesto în 1985. Mişcarea Free Software a crescut pânã în punctul în care sunt acum peste cinsprezecemii de programe care sunt licenţiate cu GNU GPL, programe listate pe Freshmeat. Microsoft, cea mai mare companie de software din lume, al cãrei sistem de operare Windows ruleazã pe 90% din calculatoarele personale ale lumii, a numit Linux ca fiind riscul personal numãrul doi (al doilea dupã economia suferindã).

Pentru a înţelege de ce filozofia lui Stallman este relevantã pentru aceastã discuţie, aplicã ideile lui despre software la muzica digitalã. Este uşor de argumentat cã valoarea primã a muzicii digitale este aceea cã poate fi copiatã cu fidelitate totalã, şi fãrã cost, de cãtre computere. S-ar putea spune cã beneficiul societãţii de pe urma capacitãţii computerului de a copia muzicã în acest fel depãşeşte în importanţã cu mult orice beneficiu pentru societate de pe urma acordãrii beneficiului temporar al drepturi de autor creatorilor.

Existã, în fapt, licenţe de tip "Free Music", cum este EFF Open Audio License. Poţi gãsi muzicã licenţiatã sub OAL în Open Music Registry. De asemenea pot fi folosite pentru muzicã şi licenţele Creative Commons. Poţi gãsi câteva pe pagina Get Content de la Creative Commons.

În afarã de cazul în care crezi cã muzicienii ar înceta sã mai creeze fãrã drepturi de autor, ia în considerare faptul cã a face şi a asculta muzicã sunt nevoi umane de bazã. Mulţi muzicieni nu pot sã renunţe la a mai cânta cu vocea sau cu instrumente la fel cum nu pot sã renunţe la a mai respira. Muzica a existat în cultura umanã de zeci de mii de ani, de când am fost capabili sã cîntãm sau sã batem tobe primitive. Aproape toţi din compozitorii clasici şi-au devotat vieţile artei lor fãrã beneficiul dreturilor de autor. Nu vãd nici un motiv pentru a crede cã, dacã drepturile de autor ar fi revocate în întregime, mai puţinã muzicã ar fi cântatã.

Discut acest lucru în mai mare detaliu în articolul meu Tehnologia Modernã şi Moartea Drepturilor de Autor.

În timp ce drepturile de autor în forma lor curentã şi-au depãşit perioada de utilitate pentru societate, nu cred cã ar trebui sã fie eliminate în întregime. Cred cã termenul de paisprezece ani pentru drepturi de autor oferit de prima lege a drepturilor de autor a Statelor Unite este aproximativ corectã. Aceasta ar îngãdui ca artiştii şi scriitorii sã profite de pe urma muncii lor, în timp ce termenul mai scurt ţi-ar îngãdui sã distribui în mod legal muzica formaţiilor tale favorite din zilele tinereţii cât mai apuci sã te bucuri de ele.

Ce Poţi Face Tu ca sã Ajuţi

[sus]

Dacã simţi ca şi mine cã este important ca alţii sã înţeleagã ce am de spus aici, atunci te rog sã ne ajuţi sã împrãştiem vorba. Poţi face aceasta fãcând o legãturã cãtre acest articol din weblog-ul sau website-ul tãu, postând URL-ul în consilii de discuţii ale unor comunitãţi de pe internet, şi trimiţând un e-mail cu respectivul URL oricui crezi cã-i este folositor.

Chiar mai bine ar fi sã copiezi acest articol în întregime pe pagina ta de internet sau pe weblog-ul tãu, sau pe un consiliu de discuţii, în termenii avizului legal de mai jos. Versiunea acestui articol de la http://www.goingware.com/tips/legal-downloads.html este aproape în întregime independentã şi foloseşte doar un limbaj de formatare simplu pentru a face posibilã copierea mai uşoarã. Din când în când ea este actualizatã.

Obiectivul meu este ca acest articol sã afecteze în mod observabil rezultatul urmãtoarelor alegeri federale din Statele Unite. Vreau ca fiecare din cei şaizeci de milioane de distribuitori de fişiere americani sã citeascã acest articol pânã în noiembrie 2004. Mulţi oameni l-au citit pânã acum şi sunt din ce în ce mai mulţi cei care-l citesc, dar nu sunt destui încã pentru a influenţa alegerile. Este nevoie de cam 140.000 de oameni care sã citeascã articolul în fiecare zi dacã e ca fiecare din cei şaizeci de milioane sã ajungã sã-l citeascã pânã la alegeri. În prezent articolul este citit de 500 de ori pe zi, deci mai am o grãmadã de lucru de fãcut.

Prin copierea acestui articol pe pagina ta proprie de internet sau pe pagina comunitãţii tale vei încuraja sã-l citească oameni care nu ar deschide o legãturã pe internet. Postarea lui în comunitãţi de pe internet va încuraja, de asemenea, discuţii care decurg anterior, discuţii care nu le pot întreţine la momentul de faţã pe site-ul meu.

Aş vrea ca pânã la urmã fiecare distribuitor de fişiere din lume sã citeascã acest articol, doar cã majoritatea oamenilor de pe glob nu ştiu sã citeascã în englezã. Dacã eşti fluent în altã limbã, poţi ajuta pe compatrioţii tãi care nu citesc engleza traducând acest articol. Cred cã discuţia mea despre istoria şi legea Statelor Unite este relevantã chiar şi pentru oameni din alte ţãri din cauza influenţei globale a RIAA şi a presiunii pe care Statele Unite o exercitã asupra altor ţãri ca sã-şi armonizeze legile lor cu cele eronate ale Statelor Unite.

Am primit deja oferte pentru traducere în limbile Polonezã, Germanã şi Românã.

Licenţa Creative Commons Attribution-NoDerivs pe care am ales-o pentru lucrarea de faţã nu permite lucrãri derivate. Din pãcate o traducere este o lucrare derivatã. Am ales opţiunea NoDerivs pentru cã atât de mult din acest articol este o expresie a opiniilor mele personale în care cred cu putere. Totuşi, dacã mã contactezi la legaldownloads@gmail.com pot sã-ţi acordez o licenţã separatã ca sã faci o traducere.

Concluzie

[sus]

Probabil cã poţi sã-ţi dai seama cã nu sunt îndrãgostit de Asociaţia Americanã a Industriei de Înregistrãri, chiar dacã recomand împotriva schimbului de fişiere care sunt protejate de drepturile autorului. Simt în acest fel nu numai din cauza hãrţuirii legale a celor care publicã şi folosesc software pentru schimbul de fişiere, ci pentru cã casele de discuri care alcãtuiesc RIAA jecmãnesc muzicienii care au semnat un contract cu ei. Te jecmãnesc şi pe tine, de fiecare datã când cumperi un CD.

Când CDurile au apãrut pentru prima datã, erau mult mai scumpe decât discurile fonografice din vinil pentru cã existau doar douã fabrici în lume care puteau sã le producã. Echipamentul cu care se fabricau CD-uri era foarte scump, şi capacitatea de producţie a fabricilor era foarte limitatã aşa încât costul era justificat. Dar ani mai târziu, deşi costul presãrii unui compact disc "master de sticlã" scãzuse la câţiva cenţi, preţul la vânzarea cu amãnuntul a CDurilor nu a scãzut deloc.

RIAA varsã lacrimi de crocodil din cauza felului în care distribuitorii de fişiere îi jecmănesc pe muzicieni, dar nu ar trebui sã dai atenţie acestui lucru. Muzicienii nu primesc atât de mulţi bani de pe urma vânzãrilor de compact discuri pe cât ar vrea RIAA sã crezi. În nici un caz muzicienii nu scot un profit semnificativ în acest fel - în medie, muzicienii fac 41 de cenţi per CD, dar nu îi primesc nici chiar pe aceştia pânã nu plãtesc avansul lor, ca şi, de altfel, marketingul şi promovarea albumului lor. Cineva care tocmai se lanseazã s-ar putea sã nu scoatã nimic. Magazinele de muzicã câştigã doar vreo doi dolari per CD. În schimb, casele de discuri adunã profituri enorme.

Câştigul major de pe urma semnãrii unui contract cu o casã de discuri este acela cã publicitatea care rezultã atrage mai mulţi fani la concerte. Nici chiar formaţiile renumite nu pot sã se retragã şi sã colecteze bani de pe urma drepturilor de autor din vânzãrile de compact discuri. Ei îşi câştigã existenţa în acelaşi fel în care o fac formaţiile de garaj, trãind pe drum - o viaţã grea, singuraticã - şi cântând în concerte live. De aceea un numãr de artişti de frunte şi-au anunţat sprijinul pentru schimbul de fişiere. A oferi download-uri de muzicã este cel puţin la fel de eficace pentru a atrage fani la concerte ca şi vânzarile de compact discuri, posibil chiar mai eficace. Mulţi artişti de frunte ar fi foarte încântaţi sã facã disponibile download-uri legale cu muzica lor de pe paginile de internet proprii. Nu fac acest lucru este deoarece casele de discuri nu le permit.

Cele mai mari ameninţãri la existenţa continuã a caselor de discuri sunt permisiunea muzicienilor de a-şi vinde muzica direct fanilor, prin vânzarea directã a compact discurilor pe care formaţiile le-au plãtit din banii lor pentru a fi fabricate, şi concertele live popularizate de download-urile de fişiere. Casele de discuri nu se tem de pierderea venitului care rezultã de pe urma donwloadurilor de MP3uri ce înlocuiesc cumpãrarea de compact discuri. Ele se tem de pierderea controlului. Se tem cã vor fi scoase complet din imagine. Şi personal, cred cã ne-ar fi tuturor mai bine dacã marile case de discuri ar fi eliminate.

Dacã am descãrca toţi muzicã legalã, nu ar mai trebui sã avem de a face cu ameninţarea pe care o reprezintã RIAA şi cu oboseala pe care o produce ClearChannel. Ar exista o mai mare speranţã pentru legiunile de muzicieni necontractaţi, mulţi dintre care muncitori din greu şi talentaţi şi care atârnã de un fir de pãr din punct de vedere economic, câteodatã disperaţi, astfel încât sã se poatã devota muzicii lor.

Vieţile noastre ar fi de asemenea mai bogate.

Legãturi cãtre Artişti Individuali

[sus]

Voi crea o legãturã pentru banda ta dacã oferi muzicã legalã gratuitã. Ca sã pun link-ul tãu aici, pune tu un link cãtre articolul acesta oriunde pe pagina ta de internet. Apoi trimite un e-mail la legaldownloads@gmail.com cu URL-ul paginii tale de început, numele formaţiei tale, o descriere de o linie a formaţiei tale, şi URL-ul paginii în care ai pus legãtura cãtre acest articol. Te rog sã incluzi cuvintele "reciprocal link" în subiectul emailului tãu ca sã fiu sigur cã-l voi observa în mulţimea de emailuri pe care le primesc zilnic.

E important descrierea ta sã fie scurtã, aşa încât sã poatã intra alãturi de numele formaţiei tale pe o linie de text fãrã împachetare. Îmi imaginez cã voi strânge o grãmadã de link-uri în cele din urmã, şi nu vreau pagina sã ajungã prea mare. Ar trebui sã ai un elevator pitch (scurt discurs de promovare) pentru formaţia ta în orice caz, aşa cã la fel de bine ai putea compune unul acum.

Voi fi încântat de asemenea sã fac o legãturã cãtre muzicienii care copiazã acest articol în întregime pe pagina lor proprie în termenii avizului legal de mai jos.

Legãturile reciproce pot ajuta la a direcţiona traficul spre website-ul tãu, ceea ce va face ca mai mulţi fani sã te descopere. Acest lucru îl discut în Cum sã-Ţi Promovezi Afacerea pe Internet. Ca sã vezi cum o legãturã din aceastã paginã anume poate sã-ţi foloseascã, vezi pagina de Statistici şi Cuvinte Cheie. Pe lângã faptul cã este un articol popular, are un grad mare de recunoaştere în motoarele de cãutare în chestionãri legate de download-ul de muzicã.

Din pãcate munca mea mã ţine foarte ocupat, aşa cã uneori nu rãspund imediat la cererile de legãturi reciproce. Dacã legãtura ta reciprocã nu apare în câteva zile, piseazã-mã pânã când o postez.

Legãtura mea este prima pentru cã eu am scris pagina. Aşa cã uite.

Legal Notice

[sus]

Da, chiar aşa.

Copyright (C) 2003 Michael D. Crawford and Emanuel Ciprian Miheţ, translator.

This work is licensed under the Creative Commons Attribution-NoDerivs License. To view a copy of this license, visit http://creativecommons.org/licenses/by-nd/1.0/ or send a letter to Creative Commons, 559 Nathan Abbott Way, Stanford, California 94305, USA.